Lucruri care ma contrariaza

Ma gandesc la postul asta de vreo doua saptamani si cu toate acestea nu garantez ca o sa fie mai coerent decat ce scriu de obicei [oamenii nu se schimba asa usor].

M-am hotarat sa il scriu ca demers catartic cumva, pentru ca dupa 5 luni de incercari si nopti pierdute a trebuit, si eu ca multi alti, sa pun punct unui proiect care imi era aproape de inima.

Antreprenoriatul se dovedeste a fi un morb greu de rezistat, mai ales cand te invarti intr-o lume unde entuziasmul pentru aceasta forma de dezvoltare personala si economica este mare. Asadar, mi-am zis ca ar fi bine sa incerc si eu asa ceva. Demersul s-a soldat cu mai putin succes decat ma asteptam si m-am gandit ca pentru sanatatea mea mintala si, posibil, a altora care vor incerca ceva sa trec pe hartie niste ganduri ca sa stiu unde sa ma intorc in caz ca vreau sa repet figura.

Pe scurt, cele de mai jos sunt cateva ganduri pe care le puteti adauga unor posturi mult mai coerente si informate despre anterprenoriat.

1. Paranoia vs claritate

Singura certitudine cu care am ramas dupa acest moment este ca ai nevoie de minte puternica si ferma care sa functioneze dupa principiul simplu al deciziei luate si asumate. Cand incepi un business, tendinta de a supra rationaliza este atat de mare incat de multe ori ramai doar cu intrebarile si nu avansezi in niciun fel. In plus, daca intrebarile vin din ambele parti [da, nu ma aruncasem singura in lac] problema e si mai mare. Cand doua capete genereaza doar dubii atunci sandramanua are slabe sanse.
Claritatea in antrepenoriat e garantia sucesului: si prin claritate inteleg doua lucruri
- sa stii ce vrei sa faci: care este problem pe care o rezolvi sau oportunitetea la care raspunzi
- sa stii cum vrei sa faci: in cel fel rezolvi sau raspunzi diferit si adaugand valoare
Odata lamurite aceste lucruri orice intrebare filosofica ulterioara trebuie pusa la sertar. In fazele incipiente, dubiul, paranoia legata de marile doua decizii erodeaza hotararea de a face ceva.

2. Echilibru vs depresii

N-am fost niciodata adepta nevoii unui echilibru intre ceea ce se petrece in mintea ta cu ceea ce se petrece in inima ta. Am fost si sunt o workoholica convinsa care traieste exclusiv din adrenalina unui “nou proiect”. Ceea ce urmeaza nu imi sta asadar in caracter insa nu pot sa nu observ nevoia majora de echilibru macar intr-o anumita parte a vietii tale pentru a reusi sa te apleci cu limpezimea necesara asupra idei tale. Atunci cand te apuci de ceva care necesita claritate, nu iti poti permite sa ai neclaritati in toate partile. Ai nevoie de certitudini macar atunci cand ajungi seara acasa.

In plus, angajamentele luate nu pot fi in niciun fel influentate de zile proaste, depresii punctuale sau mici neintelegeri cotidiene. In procesul de “facere” a unui proiect nu e timp de mofturi si de fitze.
Tot in acest context, imi este necesar sa subliniez cat de important este suportul pe care il primesti de la cei dragi, care nu trebuie sa iti confirme cele doua mari decizii discutate mai sus, insa sunt remarcabili atunci cand it pot crea un mediu linistit si pozitiv pentru luarea de decizii.

3. De nevoie vs de drag

Poate cel mai important lucru invatat este ca lucrurile au succes atunci cand le faci pentru ca sunt pasiunea ta si nu pentru ca nu ai altceva mai bun de facut. Proiecte nascute din nerealizari sau din frustrari nu au sase de reusita din simplul motiv ca odata frustrarile disparute dispare si driverul de a face ce ai inceput.
Addendum, uneori dorinta de face ceva se transforma usor in dorinta de face orice numai sa fie facut. Acelasi principiu functioneaza si aici: cand ai pornit cu o idée ea trebuie sa fie cea care iti conduce actiunile si nu invers. Cum zice Guy, oamenii care au pornit sa faca bani nu au niciodata idei insa cei care au idei la un moment dat vor face si banii asteptati.

4. Instinct vs ratiune

Am crezut pana acum nu multa vreme ca supra-analiza tuturor lucrurilor nu poate duce decat la decizii corecte. De multe ori am mers impotriva ceea ce imi spunea cosul pieptului (da, eu nu simt deciziile majore in stomac ☺) si pana acum nu am gresit. Pana acum. In acest caz totul parea neclar si inghiteam greu de fiecare data cand terminam cate o discutie. A fost un element esential in decizia de a nu continua in formula de inceput pentru ca am considerat ca discomfortul mental generat nu justifica posibilul success. Probabil punctul asta are de fapt legatura cu punctul 3: daca nu ti-e drag de ce faci, mai bine nu.

5. Sfatuitori vs comentatori

Pentru ca nu eram sigura am ales sa intreb multi oameni. Am gresit facand asta pentru multi dintre ei erau pur si simplu interesati sa se auda citand teorii marete, in loc sa se aplece asupra cazului pe care li-l prezentam. Erau comentatori ai unei situatii si nu oameni care doreau cu adevarat sa dea un sfat pertinent. Mai bine un sfatuitor decat cinci comentatori, pentru ca acestia din urma te duc la paranoia la care ma refeream in punctul 1

5. cateva idei de final
- despre regrete: daca apar dupa fiecare decizie luata, poate nu e momentul sa te apuci de antreprenoriat
- despre parteneri: daca fiecare dintre voi simte nevoia sa il convinga pe celalalt de absolut orice, va merge foarte greu. e bine sa fie pe aceeasi lungime de unda de la prima intalnire
- despre finantari: le iei daca te lasa sa faci ce vrei, nu daca te obliga sa faci ce vrea investitorul
- despre cum sa inchei: mai ales cu sinceritate chiar daca motivele nu par obiective; daca sunt obiective pentru tine e suficient pentru ca tu esti cel/cea care trebuie sa faca sandramaua sa mearga

Probabil ca din cele de mai sus sunt clare multe dintre greselile facute in acest proiect. In final, eu am ramas cu o multime de intrebari insa cu cateva concluzii. Si de asemenea cu speranta ca data viitoare ☺ o sa le aplic cu claritate si ratiune